„Noi suntem atât de valoroși și demni de iubit exact cât cei mai iubitori ochi în care ne-am privit.”
Se vorbește foarte mult de conectare emoțională. Este o nevoie pe care o avem cu toții și este primordială. Dar ce semnifică de fapt nevoia de conectare, ce se află în substratul acestei nevoi? Este VULNERABILITATEA. Câți dintre noi ne dăm voie să fim vulnerabili? Ce înseamnă de fapt să fim vulnerabili? Care este mesajul din spatele vulnerabilității? Ei bine acest mesaj sună cam așa: „MERIT SĂ FIU IUBIT!” Dacă merit să fiu iubit înseamnă că sunt curajos și autentic, că am compasiune față de sinele meu și față de ceilalți și că sunt conectat autentic la mine și la ceilalți. Toate aceste mesaje, substraturi, care lucrează la nivel subconștient sau chiar inconștient se pot rezuma la unul singur, cu mare impact în viața noastră, și anume: ”SUNT ÎNDEAJUNS!”. Acest mesaj aduce în viața noastră pace interioară, liniște, iubire, recunoștință, calmitate și siguranță de sine.
Dar ce se întâmplă atunci când apare deconectarea emoțională de la Sine cât și de la Ceilalți? Apare un sentiment foarte puternic, o emoție care este foarte grea pentru fiecare dintre noi și care se referă la Sinele nostru și nu la comportamentul nostru într-o anumită situație - RUȘINEA. Ce facem atunci când ne este rușine? ÎNVINOVĂȚIM - pe noi, și pe ceilalți implicit. Straturile mai adânci ale învinovățirii se pot traduce prin AMORȚEALĂ - nu mai simțim nimic, PREDICTIBILIZARE - producem cu gândurile noastre scenarii care nu există, astfel făcându-și apariția anxietatea (frica fără fond) și NE PREFACEM CĂ NU RĂNIM - deși o facem foarte mult. Ei bine, toate aceste trăiri și gânduri care au loc în interiorul nostru atunci când suntem deconectați emoțional se rezumă la un construct cu care toți suntem foarte familiarizați - PERFECȚIONISMUL. Dacă suntem perfecți nu dezamăgim, nu suntem criticați, nu suntem respinși, nu suntem răniți. Cu alte cuvinte depunem eforturi uriașe pentru a fi acceptați de către ceilalți, ne consumăm rezervorul de energie și ne mințim pe noi înșine. Observăm că orice am face, și deși uneori pare totul perfect, trăim un gol interior pe care tot încercăm să-l umplem cu diverse...
Provocarea pe care o lansez pentru voi este să țineți o evidență a gândurilor voastre, emoțiilor și acțiunilor din viața voastră. De ce faceți ceea ce faceți? Ce vă spuneți atunci când sunteți refuzați sau aveți senzația că veți fi refuzați sau respinși? Cât de sinceri sunteți cu voi înșivă atunci când luați anumite decizii?